A fost ca o poveste care a început cu soarele la răsărit în plină vară, a continuat până în „liniştea care cere mai
multă energie decât furia de a trăi” (Octavian Paler), mirându-mă „de simplu
fapt că viaţa continuă...” păstrându-ţi „acelaşi surâs” „în faţa meandrelor
vieţii” (Marius Iulian Zinca).
Iar dincolo de cuvinte sunt gesturi mărunte, care strălucesc ca roua
dimineţii.
Eli Gîlcescu
Ce moment frumos ţi-ai ales, IERI, pentru A 11-a
petală, ce purta o vrajă înspre tinereţea noastră, când nu ştiam prea multe
despre iubire, dar ne plăcea să ne jucăm, în gând smulgând petală după petală
din corola margaretelor şi număram, în aşa fel, ca ultima să poarte răspunsul
căutat.
Şi cât a ţinut jocul „de-a joaca”, nu pot să-ţi
spun.
Au trecut ani, am iubit, ne-am bucurat de fiecare
răsărit de soare, am râs, am plâns, am sperat, mişcaţi de frumseţea poeziei, de
valul unduind spre inimi deschise, printre care şi eu
Cu prietenie şi respect,
Eli Gîlcescu
